Trapunto (din latina Trans + punctus – literalmente “intepatura prin” si in italiana – Trapuntare – “a coase, a insaila”). Sau – Trapunto, din italiana “a quilt,” este o metoda de quilting, care este, de asemenea, se mai numeste  “tehnica umpluta”. Caracteristica: pufos, decorativ, trapunto utilizeaza cel putin doua straturi, din care partea de dedesubt este decupata si capitonata, producand o suprafata ridicata pe quilt.

Cusatura florentina (Trapunto Fiorentino) – o tehnica de cusut manuala a aparut in Italia in urma cu aproximativ 800 de ani si este o variatie a tehnici de cusut cu volum, in care efectul de basorelief se realizeaza prin umplerea cu lana sau bumbac a broderiei cusute de-a lungul conturului, pe baza elementelor principale ale modelului cu doua straturi. Primul produs de arta in tehnica trapunto  – celebra cuvertura Guicciardini (numit astfel dupa numele detinatorului ei, o familie florentina bogata), ilustrand legenda lui Tristan si Isolda, a fost facuta in atelierul de broderie araba (tiraze) in Sicilia, la sfarsitul secolului al XIII (apx. anul 1390). Aceasta este cea mai veche si unica supravietuitoare din Europa medievala. Un fragment din aceasta cuvertura poate fi vazuta in Muzeul “Victoria and Albert” (Londra), iar alt fragment – la Muzeul “Bargello” (Florenta).

In noiembrie 2009, in biblioteca orasului Kalvison (Franta), a fost prezentata o copie identica a vechii cuverturi, pe care prin 6800 ore de lucru manual a fost creata de un grup de mesterite moderne in broderia trapunto.
Initial, doemniul principal pentru aplicarea broderiei trapunto erau cuverturile de pat, paturile si pernele, motiv foarte actual si important pentru castelele medievale friguroase si reci. Apoi au inceput aplicarea broderiei si pentru decorul hainelor pentru femei si imbracamintea pentru barbati. Aparut in Sicilia, broderia trapunta (broderia cu relief) s-a raspandit treptat nu numai in alte zone ale peninsulei, dar si in alte tari europene. Populara in mod deoasebit a devenit acesta arta a broderiei in Anglia, pe timpul dinastiei Tudorilor (1485-1550), in secolul al XVI-lea in Spania si de la inceputul secolului al XVII in Franta. La inceputul secolului al XVI-lea broderia trapunto italiana a traversat oceanul si impreuna cu emigrantii a ajuns in America, unde s-a raspandit foarte mult. Mesteritele americane au numit acesta tehnica – stuffed work (umplutura) si la inceput era realizata numai in alb.
In Italia, tehnica de cusut  cu volum este impartita in doua tipuri diferite – trapunto florentin (trapunto fiorentino) si trapunto italian (trapunto Italiano) sau pur si simplu trapunto (trapunto).

Materialele necesare pentru astfel de broderie:
Tesatura pentru partea din fata – densa si moale: catifea, matase, bumbac, in.
Tesatura pentru partea verso – bumbac sau in nu foarte gros, pentru a facilita procesul de umplere.
Fire pentru cusut: mouline de bumbac, mouline de matase (densitatea firului in dependenta de material specific a fiecarei broderii).
Fire pentru punctare: fire de lana (Grosimea depinde de latimea modelului pe care doriti sa-l completati. Cu toate acestea, trebuie amintit faptul ca punctarea prea densa ar face broderia batoasa).
Culoarea firelor: tde culoare identica, daca doriti sa faceti o broderie monocrom si contrast – pentru o broderie tonifiata.
Ghergheful: broderia trapunto  presupune o tesatura foarte intinsa.
Desenul: liniile ar trebui sa fie clare; spatiul dintre linii nu trebuie sa contina piese prea mici; iar spatiile prea mari, dimpotriva, ar trebui sa fie umplute cu linii fine (pentru punctarea mai usoara).

Despre procesul si tehnica de cusut in detaliu in articolul urmator. In GALERIA foto puteti vizualiza imagini cu broderii in aceasta tehnica.

Interesant de stiut si citit si despre:

Trapunto florentin (trapunto fiorentino) – tehnica de lucru pas cu pas

Tehnici de cusut (cruci numarate, cruci tiparite, goblen)

O altfel de broderie – Mitra McQuilton

Uimitoarele broderii cu volum – Christiane Paris